miercuri, 11 martie 2009

Dragostea într-o poezie oximoron

Explicatia oximoronului : alăturarea a două concepte contradictorii, ca de exemplu, în lirica eminesciană - "dulce durere".

Un scriitor din sec. XVII, G.B. Marino, italian, prezintă iubirea în mai multe octave, folosind maniera oximoronului. Iată două octave, în traducere liberă, în care contradicţiile se înlănţuie într-un adevărat manifest erotic.

Râs fără vedere, Argus legat,
moşneag, sugar şi copil bătrân,
ignorant cultivat, despuiat înzăuat,
orator mut, cerşetor bogat,
greşeală binefăcătoare, durere căutată,
rană teribilă a unui prieten milos
pace războinică şi linişte furtunoasă;
o simte inima, iar sufletul n-o înţelege.

Rătăcire voluntară, rău, plăcut,
odihnă obosită, folos stricător,
speranţă deznădăjduită, moarte vie,
spaimă temerară, râs chinuit,
sticlă indestructibilă, gheaţă încinsă;
veşnic abis de discordie concordantă
Paradis infernal, iad ceresc.

Niciun comentariu: