Să stau culcată-n zăpadă
Cu braţele larg desfăcute,
Închipuind o nespus de frumoasă
Cruce cuprinsă de somn
Dinadins,
Pe care doar îngerii ar merita
Să se răstignească
Pentru păcate făcute
În paradis.
Alb fără margini
Şi linişte neîncepută,
Nori destrămaţi în flori
Troienindu-mă lin,
În timp ce lacrimi fierbinţi
Se nasc sub pleoapele-nchise
Şi-ngheaţă nainte de-a curge
Din vise.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu