Elogiul candorii
Ştiu să intreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o padure
Am sărutat un izvor.
Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o gradină
Şi o fereastră.
Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.
Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea ?
- Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu