niciodată, iubito, n-am să merg fără tine
eşti prezentă în sângele meu galopând
te simt ca pe-o băutură în vine
cuţit ce-mi taie sfoara unui gând
niciodată, iubito, n-am să ador altceva
decât sânii tăi mici far-a bluzei perdea
legănarea şoldurilor tale fierbinţi
ce scoate pe Corso
vânzătorii din minţi
niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui
în palmă mereu îmi vei sta ca un cui
răstignit în această râvnită dulceaţă
ce ţine o viaţă
în cosmos trimis să comand escadrile
să cuceresc un meteorit
din altă cale lactee
străpungând în iureş norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura râvnită femeie
şi-n moarte de-ar fi să cobor fără lift
să umblu
prin ale iadului odăi cu metroul
tot la tine iubito m-aş gândi
admirandu-ţi, in zmoală,
trusoul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu