Hai să credem tot ce spunem,
E un joc foarte frumos.
Tu să-mi spui: “Te iubesc”
Şi eu să mă bucur copilăreşte,
De parcă mi-ai fi dăruit un briceag
Cu plăsele de os.
Să-mi spui curat
Tot ce cugeţi tu
Despre vecini, despre univers
Şi despre ploaie;
Sau să nu-mi spui nimic
Şi toate gândurile mele să dea din cap
Că aşa e.
Iar eu să-ţi spun:
“Pe unghia asta tu ai un lac adânc
Şi pe toate celelalte câte o mare.
Dacă mişti degetele prin zilele mele,
Poţi stârni Niagare.”
Şi până seara din cuvintele mele
Să crească o iarbă înaltă
Care să-şi scoată colţul prin cer,
În vârf cu pământul nostru,
Ori cu vreo sămânţă de stea.
Şi tu să crezi în iarba mea.
S-o crezi pe toată, orbeşte.
Şi eu să cred în urma ta cu un pas,
Cavalereşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu