Aurul paiului de ovăz copt, aurul lunii din
sud-vest.
Albastrul scaietelui canadian şi albastrul
fragilului picior al privighetorii.
Tomate luminând în soarele de octombrie cu inima lor
roşie,
Luminând aşezate câte cinci, şase pe o stinghie de lemn,
De ce dorinţele îţi luminează faţa, toată ziua,
Dorinţi ca ale femeilor cu iubiţi aproape uitaţi, pornite
spre oraşe noi?
Îţi spun ceva acele păsări, păsări,
păsări, ţipând în vântul de nord al lui septembrie,
hectare de păsări zburătoare punctând văzduhul în
drumul lor spre sud?
S-a sfârşit ceva? Este ceva gata să înceapă?
_______________________________
(traducere de George Macovescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu