vineri, 19 februarie 2010

MARIN SORESCU : Glezne fragile

Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poţi schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te ţin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Cînd vii spre mine
Prin zăpadă, vibrînd la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiţi fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniţi pe forţele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Măzăriche pe licheni. Îţi place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpiraţia
S-ar fi prefăcut în măzăriche. "Parcă numai acolo!"
Emoţia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sînt polul opus nr.34.
(Aşa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sîntem ca doi pinguini mergînd stîngaci prin zăpadă la
Poale de Polul Nord. Pe gheţuş.
"Ba sîntem ditamai iceberguri".
Alunecînd unul în braţele celuilalt, încotoşmănaţi
În sentimente călduroase.
"Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald".
Eşti o prezenţă luminoasă.
Chiar şi în zăpadă, tot tu dai
Lumina.
Eu sînt primul (Şi ultimul
Că nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari şi calmul pielii -
Dacă pot spune astfel.
"Poţi". Azi mîinile mele sînt foarte aspre.
Dar au şi ele calmul lor. Eşti ca o marmură
Care-a fost la mare astă-vară.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu întreaga carieră".
Şi sînii - sînt de tăiat respiraţia cu ei.
Eu sînt numai tăieturi.
____________________________________________________

Marin Sorescu s-a născut într-o zi de 19 februarie. Acum 73 de ani. Ar fi putut fi în viaţă, dar au trecut deja deja 13 ani de la moartea lui, petrecută la început de decembrie 1996.
E poetul meu de suflet, m-am simţit mereu solidară cu trăirile lui, cu ironia lui, cu acea formă "uşoară" de a spune lucruri profunde. Azi, îi spun în gînd doar, nu pe pămînt, "La mulţi ani în eternitate", şi nu îmi pasă dacă unora li se va părea o ironie urarea mea, aşa şi trebuie, o urare "ironică" pentru un om care a respirat şi s-a apărat în spatele ironiei sale, fără ca ea să îi poată ascunde talentul de mare poet.

Un comentariu:

Eugen Sorin spunea...

Vă felicit pentru lupta dusă în popularizarea cuturii (în general) şi a operlor reprezentative pentru literatura română (în special). Poezia respectivă mi-a plăcut foarte, foarte mult. Muţumesc!