Atât de mult mi-e de dor de tata...

MARIN SORESCU : * * *

Ce mă doare cel mai tare
E că nu voi mai putea fi
În contact cu cărţile.
Să stau dimineaţa în faţa bibliotecii
Ca la ţărmul mării
Mângâiat de briza tainică adiind
De pe rafturi.
Dacă tot voi fi atât de aproape de ele
Sper să nu mi se refuze, Doamne
Plăcerea de a citi în stele.
Măcar odată pe săptămână
După orarul afişat pe un nor.

(decembrie 1996, dictată de poet pe patul de spital, unde a şi murit câteva zile mai târziu...) _____________________________________________________________________________________