Tatiana Stepa: Pe patul părăsit (versuri de Andrei Paunescu)

Când te-am văzut că pleci
Târziu în noaptea grea
Pe loc, din om, m-aş fi făcut zăvor.
De lacrimile seci
Obrazul îngheţa,
Să nu devii fântâna tuturor.

Dar n-am ajuns la timp
Şi uşa s-a deschis,
Te-ai dus şi ştiu că n-o să vii'napoi.
În lacrimi mă preschimb,
Trecând din plâns în vis,
Să văd dac-a rămas ceva din noi.

Şi tot ce sfânt fusese
Păgân a devenit,
Din cer coboară înc-un heruvim.
Un biet păianjen ţese
Pe patul părăsit,
Te chem cu trupul nostru să-l strivim.

O umbă laşi,
O umbră ai,
Şi sus şi jos,
În iad sau rai.