Şi aş dori să te pastrez
În clipa aceasta de strălucire
Ca pe-o floare, care se dăruie singură
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mână.)
Sigur, eu nu sunt sfântul!
Dar îmi place imaginea şi o păstrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.
Cum se mai adună şi viaţa noastră!
Ca un film de desene-animate,
Făcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urmă
Şi toate aceste întâmplări
Mai mult sau mai puţin necesare,
Pe care, până la urmă,
Suntem tentaţi să le credem chiar fericite?
Sunt însăşi viaţa noastra cu gust amar
Care tânjeşte după o lacrimă de cainţă,
Ca să-l mai dilueze.
Ai trecut ca o umbră prin toate aceste încăperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Şi nu te-a întinat nimic
Nu te-a atins nici o armă din panoplia
Ghiftuită de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumuseţea ta ştie să se apere
Şi chiar daca nu mi-ai fi spus o vorbă
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineaţă.
Azi-noapte am fost mai epici -
Şi cuvintele tale
Le-am văzut strecurându-se
Prin fereastra întredeschisă,
Prefacându-se în fulgi,
Pentru neîntinarea oraşului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu